Numai mama sa nu fii… sau prietena de mama?

Inainte sa ziceti ca sunt cel mai rau om de pe pamant, ca nu vreau sa fiu mama sau prietena unei mame… sau orice, lasati-ma sa explic! Exista o vorba din batrani care spune ca “numai mama sa nu fii”, in sensul in care mama sufera pentru copiii ei, isi face griji si nu duce, saraca de ea, o existenta prea linistita sau usoara. Si prin simpatie, poate ca si prietena ei cea mai buna sa zicem ca poate sa treaca prin stari similare.

baby
Acum sa va spun la ce ma refer mai exact. Mitzina este prietena mea cea mai buna din liceu. Exista un alt articol care detaliaza treaba asta, dar suntem foarte apropiate si ne iubim nespus de mult. Atat de mult incat, in momentul in care m-a sunat si mi-a zis “Ia verifica-ti mesajele pe Facebook”, in mintea mea a fost instant un singur lucru: “E insarcinata!”. Si, ce sa vezi: in Inbox ma astepta frumos poza unui bat cu doua liniute roz foarte clare si vizibile. “O sa avem un bebe!!!!”, imi spun fericita, desi, tehnic vorbind, ea urmeaza sa aiba un bebe cu sotul ei. Chiar si asa, ma simt de parca urmeaza sa fie (si) al meu.

Curand vine si prima vizita la doctor si evident ca ma ofer sa merg si eu, pentru suport moral. Sincer, imi imaginam sa fie cum am vazut eu in “Keeping Up With the Kardashians” (da, recunosc, reality show-ul acesta e placerea mea vinovata, dar se poate si mai rau), cand Kourtney a ramas insarcinata si toata lumea intra in cabinet sa vada pe monitor cum evolueaza bebe si fiecare ba zambeste, ba-si mai sterge o lacrima din coltul ochiului… Frumos, ce sa mai, emotionant. Ei bine nu a fost asa. Din pacate nu am putut intra si eu asa ca am asteptat cuminte pe hol sa iasa viitorii parintii cu vestea ca bebele nostru, pardon al lor, e bine.

Usa cabinetului se deschide si in loc de zambete si veselie vad doi parinti ingrijorati: ca bebe e prea mic, ca urmeaza inca un control saptamana viitoare, sa vedem cum e. In retrospectiva, stau si ma gandesc acum: daca eu am fost ingrijorata si cu sufletul la gura pentru Mitzina mea si Mitzinelul ei mic, ce-o fi fost in sufletul ei, draga de ea? In fine, la urmatoarea ecografie – toate bune si frumoase: “desteapta” de doctorita calculase prost stadiul sarcinii, asa ca avem, pardon au, un bebe sanatos si in crestere!

Urmeaza 7 luni traite de mine cu mare interes, pentru ca nu am avut niciodata o viitoare mamica atat de aproape. Ii vizitez o data la 3 saptamani (pentru ca stau in alt oras decat ei), burtica creste si eu imi iau datoria in serios: fac poze, sa documentez sarcina cu simt de raspundere. La ecografia morfofetala (cred?), sunt sanse cam 75% sa fie fetita. Bucurie mare pentru mine si tatal copilului, in timp ce Mitzina ar fi vrut baiat. Pana la urma, sanatos sa fie… Dar ideea ca ar putea fi fetita o ingrijoreaza: daca mosteneste RH-ul negativ al lui taica-su si o sa aiba probleme cand vrea sa faca copii? Acum imi dau seama: Mitzina mea este deja mama: isi face griji pentru copilul ei cu 20 de ani in avans. Oricat de mult ii iubesc pe amandoi, nu cred ca pot sa simt ce simte ea.

La urmatoarea ecografie – surpriza: e baietel, se vede tot ce trebuie acolo, asa ca poate sa aiba ce RH vrea el, ca e de bine. Si totusi, Mitzina mea se obisnuise cu ideea ca o sa aiba o fetita, se gandise la nume si rochite, la funde si codite impletite… si e putin trista. Incerc sa o incurajez si sa-i aduc aminte ca oricum voia baietel, ca sigur o sa semene cu ea si ca, pana la urma, el o sa fie baiatul mamei… E mai bine, parca, nu?

Urmeaza una din ecografiile de pe la 8 luni, cand alti medici “destepti” fac estimari de greutate a bebelui si-mi sperie Mitzina ca e prea mic bebelul. Si apoi alte 3-4 saptamani de griji: daca e prea mic, daca nu va lua in greutate, daca va avea probleme la nastere? Oricat as incerca sa inteleg si sa o incurajez, sa dau vina pe hormonii de femeie gravida, un lucru e clar: ea e mama acum, isi face griji pentru orice (doar asta fac mamele, nu?) si eu nu am cum sa o prind din urma si sa o inteleg perfect pentru ca “bebele nostru” este, de fapt, al lor si cel mai mult al ei!

Una dintre cele mai fericite zile din viata mea de pana acum sigur este ziua in care Mitzinelul mic a venit pe lume. Cand l-am vazut pentru prima data, mi-am dat seama cat de mult il iubeam inca de cand era in burtica. Este perfect! Seamana cu Mitzina mea si il iubesc ca si cum ar fi al meu. Dar apoi ma uit la Mitzi: e obosita si o doare locul in care a fost facuta operatia, dar totusi sta numai cu ochii la el. Incearca sa il alapteze si reuseste din prima! Tresare la orice sunet si ma roaga sa nu il “chinuiesc”, cand el chitaie nemultumit ca incerc sa-l pun la sanul mamei. Renunt si-mi dau sema ca este puiul ei si ca, de acum, ea stie cel mai bine cum sa aiba grija de el. As vrea sa-l iau in brate si sa il strang la piept, dar inca e prea mic. Mai mult, Mitzina simte nevoia sa-si apere puiul, asa ca nu vreau sa o stresez. Avem timp sa ne imprietenim, piticule…

Ma uit la ea si sunt plina de admiratie, dragoste si uimire. Prietena mea iubita a devenit mama si, in cateva ore, s-a transformat complet. Nu se mai gandeste la ce o doare sau la oboseala. Nu mai este adepta programului strict de alaptare, ci alapteaza la cerere pentru ca el sa creasca mare si sanatos. Si totul in doar cateva ore, de cand il are la piept. E minuat! E minunata!

Iar eu inteleg ca trebuie sa ii respect deciziile, sa o sustin cat pot de mult, dar cu ce are ea nevoie, nu cu ce vreau eu. Simt nevoia sa ii ofer mai multa afectiune, ca sa stie ca ea nu trece pe locul doi, dupa bebe, ci sunt amandoi la fel de importanti pentru mine! Si acum imi dau seama: e minunat sa fii mama si este extrem de frumos sa fii prietena ei si sa treci alaturi din ea prin toate aceste aventuri!

Foto: Pixabay

Advertisements

2 thoughts on “Numai mama sa nu fii… sau prietena de mama?

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s