Nunta? Botez? … Sau mai bine mergem in vacanta?

Pentru toti cei care ma cunosc, nu este nici o noutate ca sunt romantica si visatoare, ca iubesc povestile cu printese, printi si finaluri fericite. Asta inseamna uneori o nunta mare si frumoasa, o rochie de vis, flori, curcubee, sclipici, magie… tot tacamul! Si, daca dupa aceea, mai vine si un bebe, atunci sunt complet multumita.

Asta imi doresc pentru mine, pentru prietenele mele si pentru oricine viseaza la ce am spus mai sus. N-am nimic cu iubirea, cu ideea de casatorie sau cu evenimentele fastuoase, ba dimpotriva. Dar am o problema cu nuntile din ziua de azi. Si cu botezurile facute in acelasi stil.

flowergirls

Pentru mine, nunta reprezinta un pas pe care ar trebui sa-l faci atunci cand crezi cu adevarat in relatia ta si in institutia casatoriei. Totusi nu am o problema nici cu cei care o fac pentru ca “asa trebuie” sau pentru ca “e varsta” sau pentru ca ni se pare ca ne iubim si ne dam seama dupa aceea ca de fapt nu. Problema mea se leaga de cei care o fac ca pe o afacere.

Imi displace complet ideea de a face o nunta ca sa iasa profit. De a chema tot neamul pe care nici nu-l cunosti, cunostinte si amici cu care n-ai mai tinut legatura de cand ati terminat scoala generala si de care iti aduci brusc aminte cand faci lista de invitati si nu-ti ies la socoteala banii. Lista poate continua.

Cu toate gandurile bune pentru proaspetii insuratei, de ce trebuie sa falimentez eu vara ca sa cotizez la nuntile unor oameni care nu-mi spun un “La multi ani” de ziua mea sau nu raspund la o urare de sarbatori? Oameni cu care probabil o sa schimb doua vorbe la sosire si putin mai multe la plecare – cand asteapta sa dau plicul si doar asa, de complezenta?

Alternative?

Mi se pare mai usor de digerat sistemul folosit in America, in care faci liste la magazinele de unde ti-ai dori diverse produse, iar invitatii aleg in functie de buget, de la un set de pahare de cristal la un televizor sau mai stiu eu ce gadget pentru casa. Nimeni nu e obligat sa scoata din buzunar mai mult decat poate. Nu trebuie sa stai sa faci calcule, sa vezi cat a fost meniul si sa adaugi ceva ca sa acoperi banii cheltuiti cu florile, orchestra si mai stiu eu ce. Peste care evident mai pui ceva ca sa le ramana si mirilor de o vacanta sau, cine stie, de-un avans la casa?

La fel si la botez. Ador copiii si cred ca botezul e un moment frumos si emotionant pentru apropiatii parintilor. Totusi, ce relevanta are evenimentul pentru cei care nu au mai schimbat o vorba cu ei in ultimii 5 ani? De ce sa imi sacrific bugetul de Craciun, pentru ca cineva si-a adus aminte sa ma invite tocmai cand nu avea suficienti invitati pentru rezervarea la nu stiu ce restaurant de fite? Nu mi se pare nici dragut, nici corect si nici macar decent.

ladyAm fost uimita in doua astfel de cazuri. Prima data  – cand o fosta colega m-a invitat la nunta ei desi nu mai vorbisem de cel putin 5 ani.

Daca ne-am putut lipsi una de prezenta celeilalte atat timp, nu a busit-o dorul de mine fix in ziua in care isi planifica nunta, nu? Am refuzat politicos si i-am spus ca am alte planuri, iar ea a parut ca s-a suparat.

Cu regret pentru suferinta si planurile ei, nu ma vad platind minim 100 de euro ca sa mananc ceva ce nu-mi doresc, in compania unor oameni pe care nu-i cunosc, doar ca sa vad un om caruia nu i-am dus dorul in rochie mireasa. Cred ca amandoua putem supravietui foarte bine si fara.

Un botez cat jumatate de nunta

A doua oara, am fost invitata la botezul unei fetite pentru ca nu erau suficienti invitati pentru a ocupa toate locurile necesare rezervarii unui anumit restaurant. Nu m-a incurajat cu nimic faptul ca mi s-a spus ca e ok sa platesc “doar meniul” asa ca am ales si de aceasta data sa refuz politicos. Daca vreau sa platesc “doar meniul”, merg la un restaurant care imi place, in compania unor persoane alaturi de care imi face placere sa imi petrec timpul.

Mi-am propus sa merg doar la nuntile si botezurile la care chiar imi doresc sa particip. Voi merge doar la evenimentele celor cu care am o relatie apropiata, pentru ca suntem prezenti activ unii in vietile celorlalti. Si pentru ca lipsa de la eveniment m-ar face sa regret ca nu am impartasit momentul acesta cu ei.

Asa se face ca, pana acum, am fost doar la o nunta (a Mitzinei mele), de la care nu as fi lipsit pentru nimic in lume si la care m-am simtit foarte bine. Mi-a placut asa mult sa ne uitam la rochii impreuna, sa-mi povesteasca ce si cum alege, sa ne pregatim impreuna pentru cununia civila si pentru cea religioasa si sa ne furisam de la petrecere ca sa isi scoata pantofii putin.

Voi avea mereu momentele acelea in suflet si nu as vrea sa fi lipsit de acolo. Asa cum regret nespus ca nu voi fi la botezul Mitzinului meu mic, dar asta e, agendele nu s-au sincronizat, Mitzina mea intelege, iar eu suspin ca n-o sa fiu langa ei.

nunta

Sursa foto: Imagia

Si va incurajez si pe voi sa aveti aceeasi abordare! Nu trebuie sa cedati presiunilor sociale, sa faceti “ce se cade” si sa luati parte la un eveniment la care nu va face placere sa mergeti! Da, cu siguranta ca nici la nunta mea nu va veni multa lume, dar nici nu imi doresc. Poate ca par zgarcita pentru ca ma gandesc la bani in loc de fericirea tinerilor insuratei… Dar nu-i asa, pana la urma, mi-e mai aproape camasa… iar ei au fix aceeasi abordare.

Inteleg ca, de multe ori poate nu este optiunea mirilor pentru o astfel de organizare. Socrii isi doresc sa isi “rasfete” copiii cu un eveniment nemaivazut ori sa se ridice la standardele amicilor la ale caror nunti au luat parte pana acum. Alteori, nasii au un cuvant de spus si vor mai mult decat si-au planificat finii pentru un botez, sa zicem.

La fel inteleg ca la noi exista aceste obiceiuri. Si este posibil sa ma trezesc chiar eu in situatia in care parintii ne vor spune ca  sunt obligati sa faca anumite invitatii  – doar au fost la atatea nunti – si ca ar fi cazul sa ne schimbam planurile.

Dar, daca ar fi dupa mine, o nunta foarte restransa, doar cu familia si prietenii apropiati, eventual pe o plaja sau intr-o gradina, ar fi de vis! Fara invitatii, fara meniuri, fara pantofi de 1000 de euro pe care trebuie sa ii deduc din dar. Doar noi, alaturi de cei dragi, pentru ca pana la urma asta insemna cununia: sa iti asumi un angajament in fata celui iubit si al divinitatii (daca esti o persoana spirituala, iar eu sunt) si sa impartasesti bucuria si sentimentele frumoase cu cei care intr-adevar conteaza.

Voi cum vedeti treaba asta cu invitatiile la nunti si botezuri? Este suficient un eveniment organizat doar pentru cei ce vor sa ia parte la el sau credeti in ideea obligatiei fata de rude, prieteni si cunostinte?

Advertisements

2 thoughts on “Nunta? Botez? … Sau mai bine mergem in vacanta?

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s