Londra m-a intampinat cu inexplicabil de mult soare pentru o zi de toamna. N-am ramas, ci am plecat mai departe, asa ca am strans de acolo impresii fix pentru 5 secunde.

A doua oara, ne-am intalnit tot fugitiv si ne-am despartit pe ploaie. M-a salutat totusi cu un curcubeu aruncat printre nori.

Imi pare rau ca nu m-am plimbat pe malurile Tamisei. Si-mi pare rau ca nu am prins, intr-o fotografie, castelul pe care l-am vazut din avion.

Totusi, Londra nu este chiar atat de departe. Si sper ca, in curand, sa pot scrie despre mai mult decat despre impresii de 5 secunde deasupra ei.