procrastinating

Procrastinearea: “boala” generatiei noastre?

Acum ii zicem “procrastinare”. Parintii nostri ii ziceau amanare, taraganare , tras mata de coada, frecat menta… dar noua ne plac englezismele, asa ca ii zicem procrastinare. Nu-i nimic in neregula cu asta, nu? Ne mai imbogatim si noi limba cu ocazia asta, ca o fi ea comoara, dar nu zice nimeni ca nu poate sa se mareasca.

procrastinating

Ma rog, deviem de la subiect. Eram la procrastinare si la cum mi se pare mie ca a devenit o boala a generatiei noastre. Si cred ca inteleg care e cauza. Sa o luam cu inceputul.

Pe vremuri, ai nostri nu aveau atatea optiuni cate avem noi. De la ce sa manance de dimineata, la cum sa-si petreaca timpul liber sau ce cariera sa urmeze, alegerile erau limitate. Nu era nevoie sa planifici meniul pe o saptamana inainte pentru ca erau destul de clare optiunile, atunci cand mergeai la alimentara. Programul TV era cenzurat: o ora – doua seara, dupa care stingerea. Eventual la propriu, adica mai pica si curentul si te culcai odata cu gainile, ca altceva oricum nu aveai ce face. Ceea ce insemna ca la 6-7 dimineata erai fresh, gata de o zi de munca plina.

In schimb, noi avem de toate. Nu om avea noi mereu bani pentru ele, dar totusi optiunile exista. De-asta nu stim ce sa mai mancam, unde sa mai mergem dupa serviciu sau cum sa ne mai petrecem weekendul. Si toate aceste optiuni nu fac decat sa adanceasca si mai mult acest obicei, de a amana luarea unei decizii, pana acolo incat ne afecteaza si aspectele mai importante ale vietii: la ce scoala mergem, ce job alegem si cu cine ne casatorim (sau nu).

Si asa ajungem la ce voiam de fapt sa zic: imi place sa am optiuni, dar faptul ca le pastram mereu deschise, nu cumva ne facem sa amanam luarea unei decizii? Stii ca toate vor fi mereu acolo, de ce sa te grabesti? Mai bine te mai gandesti putin, poate apare ceva mai bun, poate nici nu-ti place ce credeai de fapt ca vrei… Poate si iarasi poate.

Pe langa toate astea mai vin si distractiile. Avem sute de programe TV, internet, seriale, filme, barfa… cam tot ce ne pofteste inima. Asa ca nu mai bine ne mai uitam la un episod, in loc sa spalam vasele? Nu mai bine comandam o pizza si ne uitam la un film, decat sa facem ordine in hainele care nu au mai vazut demult lumina zilei? Si nu mai bine mai vedem o emisiune, decat sa stam de vorba la masa?

Nu sunt pro comunism, Doamne fereste! Imi place diversitatea si cred ca e foarte important sa avem de unde alege, sa putem sa ne canalizam eforturile catre lucruri care ne plac si care ne ofera satisfactii. Dar mai cred si ca ar trebui sa ne pastram cumpatul, sa nu ne pierdem in detalii si sa stim mai bine ce vrem de la noi si de la viata.

Ma fac la fel de vinovata de procrastinare ca oricine altcineva. Asa ca in nici un caz nu cred ca sunt un model de “asa da” care arata cu degetul spre cei care “asa nu”. Incerc doar sa imi dau seama de unde vine tendinta asta, ca sa pot taia raul de la radacina.

Voi ce ziceti? De ce a ajuns procrastinarea un termen atat de important in vocabularul nostru? Cum am ajuns sa ne facem “vinovati” de acest obicei si cum scapam de el?

Advertisements

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s