5 intrebari care enerveaza orice femeie

O vorba veche romaneasca spune ca, orice-ai face, gura lumii nu o poti opri. Si daca iti inchipui ca e cam mult ca in secolul 21 sa mai functioneze asta, te inseli.

In era telefoanelor 4G, ”radio-santul” functioneaza inca exemplar. Mereu, in cercul tau de cunostinte ori chiar in familie, exista cineva care stie perfect cine mai este de maritat, botezat si inmormantat. Ori care doar vrea sa stie, fara sa ii pese efectiv ce se afla in spatele realitatii vizibile. Intrebarea este cum ii inchizi gura.

De obicei, persoanele acestea absorb ca un burete toate vestile despre statusul oricui si iti recita pe nerasuflate – daca faci greseala sa intrebi – cine cand s-a maritat, divortat, incurcat si cu cine, eventual de ce. E ca si cum jurnalul de stare civila tinut informal de muierile oprite la o barfa a fost stocat instant in memoria unei singure persoane. Pana la urma, lumea e doar un sat mai mare, nu?

Intr-un fel sau altul, lumea vrea sa stie. Orice. Totul. Mereu. Si ca sa afle, te loveste intrebarea, fix atunci cand cheful tau de a face confidente lipseste cu desavarsire.

Intrebarea despre nunta ta…

Una din cele mai enervante intrebari primite ever mi se pare “tu cand te mariti?”, cu variatia “tu cum de nu te-ai maritat pana acum?”.

Facem pariu ca n-a scapat nimeni de ea? Fiecare dintre noi are o vecina, cumnata nasei, o matusa a tatalui ori o verisoara de-a doua ramasa fata batrana si care moare sa afle cand iti pui pirostriile. Este ca si cum singurul eveniment pentru care traiesc femeile astea este nunta ta, pentru care se pregatesc din ziua in care tu ai venit pe lume, cu singurul tau scop asumat de a deveni o nevasta in rand cu toate celelalte.

Ori te loveste intrebarea asta transformata in “tu nu trebuia sa te mariti cu tipul acela?” Iar asta dupa ce vreo matusa isi aduce aminte ca parca te-a vazut cu un baiat, la film, cand erai in clasa a noua.

Inutil sa le explicati relatia dintre casatorie si oportunitatea ei intr-o relatie, in raport de cat si cum simt DOAR cei implicati in ea.  Le va fi la fel de clar precum importanta rezonantei Schumann pentru corpul uman: toti vor fi de acord teoretic, dar nu vor intelege o iota despre ce vorbesti.

… sau a voastra

O varianta apropiata a intrebarii de mai sus este “voi cand va casatoriti?”, cu variatia “voi va mai casatoriti?” sau ”siiii… cand faceti pasul?”.  Iar ca jena sa fie maxima, intrebarile de acest fel se plaseaza strategic cand sunteti amandoi de fata, eventual cu toata familia in jur, astfel incat el sa regrete instantaneu reunirea cu rudele, indiferent ale cui sunt ele, iar tu sa regreti orice vorba spusa cuiva vreodata despre relatia voastra.

As zice ca totul incepe insa cu un “cum, nu stati impreuna??” sau “voi cand va mutati impreuna?”.  Iar daca ati hotarat deja sa impartiti spatiul, facturile la lumina si gaze si spalatul rufelor in aceeasi garsoniera din Titan ori din Prelungirea Ghencea, intrebarea care se pune este, evident, “cuum, v-ati mutat deja impreuna??”. O blasfemie, evident, cata vreme nu sunteti casatoriti, nu? Pun pariu ca orice matusa trecuta de 45-50 de ani ori verisoara nemaritata s-au scandalizat deja. Din motive diferite insa.

Ce spui ca sa scapi? In cazul meu, ”daca ma marit, esti a doua care afla, dupa mama” a functionat perfect. Te crede? Nu, nu cred, dar oricum si-o merita.

gossip

Primul copil…

Sa spunem ca ati rezolvat apasarile curiosilor si v-ati casatorit si locuiti impreuna. S-au linistit rudele acum, ca ati facut nunta si ca au terminal de analizat toti cum a fost tacamul, cu cat ati platit fotograful si unde ati plecat in luna de miere. Credeti ca ati scapat, dar nu-i asa, ca o alta curiozitate tulbura somnul celor care pana acum se ingrijeau ca voi sa intrati in randul purtatorilor de verigheta.

”Voi cand faceti un copil?”, cu extensia ”ar cam fi timpul sa…, timpul trece”, va loveste taman cand credeati ca va bucurati si voi in liniste de viata de (tineri) insuratei fara alte obligatii decat ratele la banca. Tu, te bucuri de cat de frumoasa te face noul tau statut, cel de sotie, el are inca timp destul pentru masina, scule si alte jucarii de oameni mari. Familia nu mai insista cu maritisul, iar statul impreuna este normalitatea, doar aveti acelasi nume, nu? Dar nu, cineva trebuie sa va strice cheful, ca si cum al treilea razboi mondial si incalzirea globala pot fi evitate doar daca aduceti voi pe lume mostenitorul providential.

Seriooos? Mi-l faci tu? Imi donezi tu un ovul ori barbat-tu un spermatozoid, daca noua nu ne iese inca? Il duci tu noua luni in burta si mi-l alaptezi tu inca noua-zece? Vii sa il hranesti tu noaptea ori sa il legeni cand are colici, in timp ce sotul incearca sa doarma dincolo macar doua ore inainte de a pleca la serviciu cu acelasi avant ca dupa o noapte de betie ca studentii, in Regie? Si sigur vii la botez??

Glumesc, desigur, nu poti spune atat de abrubt ce gandesti cu toate ca asta iti vine sa faci. Cum iesi din asta??  Depinde de cat de mult tii la persoana respectiva, iar raspunsul poate varia de la un sec ”o sa aflati voi” si pana la cucernicul ”cand o vrea Dumnezeu”. De obicei, la ultimul din cele raspunsuri nu prea mai primesti vreo replica.

…sau al doilea…

”Cand vine al doilea?” Oh, da, a fost atat de simplu la primul copil, incat abia astept sa mai fac vreo cinci. Concomitent, daca se poate.

Conteaza prea putin ca tu abia iti revii fizic si psihic ori ca problemele medicale de la primul te-au adus in pragul mortii. Mostenitorul providential are nevoie de back-up, asa ca uita cum te luai tu de par cu sora-ta si fa-i repede un surior ori o fratioara.

Ciudat este ca intrebarile astea vin de la oameni care uneori nici macar un caine n-au crescut.

…dar nu si urmatorii

”Cum?? Inca un copil?”, ”la varsta asta??”, ca sa nu ti se spuna direct “pai da, ca n-o mai satura Dumnezeu sa toarne copii”.

Pai da, pentru ca pot! Orice mama care are curajul sa faca al treilea, al patrulea copil si pe urmatorii in cunostinta de cauza merita o medalie! Recunosc ca eu nu intru in aceasta categorie. Recunosc tot in cunostinta de cauza, intrucat pentru mine, primul copil este, pana acum, si singurul.

Mind your own business

Vreau sa cred ca am ajuns la gradul de maturitate si intelepciune la care niciuna din intrebarile astea nu m-ar mai deranja. Si totusi, nu ma pot abtine sa nu remarc cat sunt de enervante pentru cele care traverseaza una din etapele mentionate.

Personal, nu cred ca vreunul dintre cei care lasa la o parte delicatetea si diplomatia ca sa intrebe asa ceva au vreo urma de consideratie pentru persoana intrebata. Un om caruia ii pasa de tine nu arunca frontal intrebari care pot trezi rani poate nevindecate. Un prieten va fi mereu langa tine si nu va intreba ceea ce stie deja, fie pentru ca te cunoaste, fie pentru ca a fost langa tine in tot ce ai trait.

Si atunci, cat pret sa pui pe raspunsul pe care il dai, cand el nu este adresat unui prieten? Oare acelasi pret pe care gura lumii il pune pe bunastarea ta ar fi unul corect??

Advertisements

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s