Castelul Peles. Impresii de turist (ne)multumit

In sfarsit, dupa ani intregi de mers constant la Sinaia, am ajuns sa vizitez si eu castelul Peles. Pfff, bulversant si dezamagitor, totodata.  De ce? Daca iubesti arta, ce vezi acolo este bulversant. Pacat insa ca organizatorii isi dau cu stangul in dreptul in privinta accesului  si in comunicarea catre turisti a ceea ce inseamna vizitarea acestui castel.

Du-te pregatit sa astepti si sa ignori atitudinea de muzeu comunist pe care o respira personalul complexului. Frumusetea castelului poate compensa totul, dar daca faci abstractie de asta, este evident ca proprietarii de acum – Casa Regala a Romaniei – au nevoie de un administrator mai bun decat Ministerul Culturii, dar si de un alt PR.

peles

Primele informatii despre cum ajung la castel le-am primit de la hotelul la care stau de obicei, in parcul din centrul orasului Sinaia: “o luati spre monument, apoi aveti de mers 15 minute pe jos pana la castel”. Ceva mai sus, unul din paznici ne-a spus ca nu sunt mai mult de 900 de metri pana la castel.

Cu multi ani in urma, in Maramures, am aflat ca oameni de la munte percep altfel sistemul metric international. Mi s-a confirmat acum ca nu m-am inselat.

Unde parcam?

Din strada principala, indicatorul spre Palatul Peles iti arata ca intri pe un drum inchis. Poti intra cu masina si parca apoi, pentru 10 lei, la circa 50 de metri pe stanga. Nu este o parcare amenajata si nici pazita, desi te poate costa mai mult decat parcarea in centrul Bucurestiului, la Unirii (da, sunt carcotasa, acolo e 3 lei pe ora).

Este un teren nisipos si murdar, cu urme de ciment, care a fost pana de curand zona de depozitare a materialelor de contructii folosite pentru reabilitarea drumului pana la castel. Mi-am adus subit aminte ca, la Cleveland, cu 4 dolari, puteai lasa masina intr-o parcare supraterana pazita, in centrul orasului. Pentru o zi intreaga.

DSCN8934

Daca esti ceva mai infipt cand vorbesti cu paznicii, poti merge cu masina pana mai departe si sa o lasi apoi fie in parcarea restaurantului Bastion, fie in cea de la Vila Economat. Teoretic, cele doua parcari sunt doar pentru clientii cazati la Bastion ori la Economat. Practic, orice se poate negocia.

DSCN8936

Mai avem mult?

Urci cat urci, apoi urci (900 de metri, ha??), pe drum pietruit, pana dai de tarabele cu suveniruri romanesti si chinezesti pe care le gasesti in orice magazin din piata, dar si pe marginea drumurilor nationale, in aproape toate zonele turistice. Pe dreapta – castelul, pe stanga – tarabele.

DSCN8939

Daca ai noroc, mergand inainte, pe langa vila Economat, gasesti un indicator spre Pelisor. Poate l-am ratat spre cel spre Peles, nu stiu, dar mi-e clar ca nu am fost singura care, desi vedea castelul pe varful dealului, se intreba pe care care dintre alei sa o ia ca sa ajunga la el.

Bun, ajungi la Peles, in final. Gasesti casa de bilete si iti cumperi bilet – 20 de lei doar pentru parter, 50 de lei daca vrei sa vezi si etajul. Taxa de fotografiere este 32 de lei, iar cea pentru filmare 53 de lei. Acest amanunt devine important, la un moment dat.

peles23

Partea buna este ca poti vizita si fotografia gratuit terasele exterioare. Chiar va rog sa o faceti – sunt minunate. Mi-au adus aminte de Verona, acolo am vazut ceva similar.

peles3
peles1

peles2

pelesPartea rea este ca nu intri cand vrei, ci abia atunci cand se aduna un grup suficient de mare, cand ai loc in muzeu si cand este ghidul disponibil. Poti profita de accesul liber pe terase in asteptarea ghidului, dar risti sa nu mai prinzi grupul si sa ramai iar afara, in fata usii, pentru mai bine de jumatate de ora, cat dureaza turul parterului.

peles4

peles3

Ah, dar de ce sa astepti grupul cand poti vizita singur? Sigur ca poti, dar trebuie sa te intorci la casierie si sa platesti inca 10 lei, pentru aparatul audioguide. Cuum, nu ai stiut?? Normal, nici nu aveai de unde, cata vreme nicaieri nu gasesti afisate informatii complete / clare / exacte ori explicatii privind modul de vizitare. Te prinzi abia cand vrei sa intri in muzeu si te intorci la casierie sa intrebi ce se intampla.

Eu asa am facut, iar doamna a sunat la intrare sa le spuna colegelor sa lase vizitatorii sa intre “ca s-a facut coada si vin oamenii sa faca circ si sa ceara banii inapoi”. Faptul ca eram de fata la discutia telefonica n-a impedicat-o pe doamna sa ma transforme in “oamenii” veniti “sa faca circ”. Nu stiu daca vedea dublu, n-am intrebat, analizam inca expresia ‘sa faca circ”.

In sfarsit, interiorul…

In final, ma vad inauntru, impreuna cu alti cel putin 30 de oameni, de toate varstele si nationalitatile. Trecem printr-o poartra filtru, ni se cere sa ne punem cipici din plastic albastru in picioare si sa lasam la garderoba orice bagaj voluminos. Un paznic vine sa ne preia si ne cere sa nu fotografiem si sa nu filmam daca nu am platit taxele aferente. Ne conduce spre punctul de plecare in circuit – Sala de onoare, traversand mai multe sali construite de curand si destinate probabil activitatilor administrative. Asteptam ghidul. Am pierdut deja zece minute.

Intr-un final, ne preia ghidul. Primele cuvinte, dupa un “Bine ati venit” sec, sunt un avertisment sa nu filmam si sa nu fotografiem daca nu am platit taxele, intrucat exista supravegere video si putem fi usor depistati daca incalcam aceasta regula. Sa nu care cumva sa…, ati inteles??

Despre ce iti ofera muzeul prin arhitectura interioara, mi-e greu sa vorbesc pentru ca nu stiu ce sa aleg. Tavanul din vitraliu imens care gliseaza automat pe sine de tren ca sa lase Sala de onoare descoperita? Despre sala celor 1500 de arme? Ori despre Sala veche de muzica pe care Carmen Sylva a amenajat-o? M-am indragostit de curand de arta decorativa, asa ca expunerea la o asemenea supradoza de frumos m-a blocat. Sunt bulversata.

Nu am facut poze, m-am bucurat doar de ce am vazut. Si nici nu dau link aici spre alte galerii foro, caci mi se pare ca frumusetea aceea nu poate fi suprinsa in adevarata ei maretie decat de retina umana.

La parter sunt in jur de 30 de sali, la etaj restul pana la 160, din cate mi-a spus o doamna supraveghetor. In 40 de minute, am reusit sa vad parterul.

Si pentru ca tot a venit vorba despre supraveghetori, sa stiti ca nu am vorbit aiurea cand am amintit de atitudinea de muzeu comunist. Uniformele cred ca de atunci au ramas, la fel si frigul din unele incaperi. Si vocea sparta a ghidului, suprapusa pe alte voci la fel de sparte care explicau, in alte sali, despre cum fusese castelul primul din Europa care sa aiba “electrificheisan”, in 1914. (Fapt care mi-a adus aminte de cum ne punea profa de engleza din gimnaziu sa copiem lectia din carte, la fiecare ora, ca sa poata citi ea in liniste.)

Nu-i un secret pentru nimeni ca statul e un administrator prost si nici nu cred ca ii va pasa de impresiile mele negative. Dar mai nene administrator, nu ma pot abtine si iti spun: tine minte trei cuvinte – orientare spre client. Baga pe foc uniformele personalului si angajeaza mai bine niste tineri in locul tantilor alea expirate care stau sa pazeasca turistii sa nu pozeze.

Pune un panou afara pe care sa treci conditiile de vizitare si foloseste site-ul muzeului si pentru altceva decat pentru declaratiile de avere. Suntem in secolul 21 totusi, iar pe turistul strain care vrea sa viziteze Pelesul il doare in paispe de numarul marcii tale inregistrate.

Cat despre mine, trebuie sa ma intorc acolo. Chiar trebuie. Tot fara poze. Doar cu un creion si un bloc de desen

Advertisements

2 thoughts on “Castelul Peles. Impresii de turist (ne)multumit

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s